Istoria și semnificația clopotului și a toacei în Biserica Ortodoxă

Istoria și semnificația clopotului și a toacei în Biserica Ortodoxă

Daniel Benga Preot prof. dr.

Domeniul: Îndrumări pastorale | Colecția: Păstorul cel Bun

Preț: 3,98 RON

Preot prof. univ. dr. Daniel Benga, Istoria și semnificația clopotului și a toacei în Biserica Ortodoxă, carte publicată cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, București, Cuvântul Vieții, 2016, ISBN: 978-973-7866-33-2

„Clopotul nu este un simplu instrument muzical pentru a încânta urechea, ci este glasul Domnului, Care ne cheamă să lucrăm pentru slava Lui și pentru mântuirea noastră” (Preafericitul Părinte Patriarh Daniel).

Lucrarea, apărută din încurajarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel adresată autorului în anul 2008, constituie un îndemn la descoperirea celor două instrumente care cheamă comunitatea ortodoxă la unitate – clopotul și toaca.

Apărut într‑un format foarte practic, cu un aparat critic temeinic, volumul se dovedește a fi un instrument accesibil atât pentru informarea elementară a celor care doresc să descopere aceste două instrumente ale Bisericii Ortodoxe, cât și pentru cei care vor să aprofundeze acest subiect, trimiterile bibliografice la scrieri din literatura teologică românească și internațională fiind edificatoare.

Documentarea părintelui profesor Daniel Benga pornește de la istoria precreștină a clopotului, instrument muzical apărut în urmă cu peste 5.000 de ani, cu rol cultural, politic, social, religios, adaptat de creștinism scopurilor sale. Cel de‑al doilea capitol prezintă utilizarea clopotelor în scrierile Vechiului și Noului Testament. Adaptarea clopotelor și utilizarea toacei în creștinism fac obiectul celui de‑al treilea capitol – cel mai amplu al lucrării –, prezentând aceste instrumente în primele veacuri creștine, specificul local oriental al toacei, tranziția clopotelor din Apus înspre Răsăritul ortodox, introducerea lor în Țările Române, utilizarea pe timp de pace și de război, precum și dezvoltarea arhitecturii bisericești prin apa­riția clopotnițelor. Capitolul al patrulea descrie semnificația clopotelor și a toacei în viața Bisericii prin scurte explicații ale slujbei rânduite la sfințirea clopotului, simbolistica actului baterii toacei și prezentarea acestor instrumente drept „teologi ai Bisericii”. Volumul se încheie cu un istoric al clopotelor Catedralei Patriarhale din București și o meditație cu titlul „Clopotele și «Trâmbițele împărăției»”.

 

În relația dintre clopot și toacă se exprimă o întreagă teologie și întreaga viață a Bisericii este cuprinsă în raportul dintre cele două, consideră preotul prof. dr. Daniel Benga: „Atunci când bate clopotul, avem de‑a face cu victorie, biruință și bucurie, iar atunci când bate toaca, avem de‑a face cu austeritate și asceză. De ace­ea, modul în care tipicul bisericesc rânduiește să se bată toaca și clopotul ne arată o adevărată teologie, pentru că, spre exemplu, prevede ca întotdeauna să se bată toaca înaintea clopotului. Cu alte cuvinte, asceza, rugăciunea și austeritatea stau înaintea bucuriei și a biruinței. Sau, altfel spus, bătând înainte toaca și după aceea clopotul, noi arătăm, de fapt, istoria Învierii, în sensul că mai întâi trecem pe la Golgota, pentru ca abia apoi să putem avea parte de lumina Învierii. Această semnificație profundă este cuprinsă în această carte, care încearcă se descrie modul în care clopotele ne însoțesc de când ne naștem și până murim, participând la viață în totalitatea ei, adunând Biserica pentru rugăciune, înlăturând duhurile necurate și lenevia din sufletele noastre, făcându‑ne să auzim glasul lui Dumnezeu atunci când ne strigă, plângându‑i pe morți, alungând fulgerele și ceața cea aducătoare de pierzanie și, cu alte cuvinte, protejându‑ne de tot răul care se întâmplă în jurul nostru”.

 

Lucrarea poate fi achiziționată de la pangarele bisericilor și din librăriile și magazinele de cărți și obiecte bisericești ale Serviciului colportaj al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

Preotul Daniel Benga (n. 1 febr. 1972), absolvent al Colegiului Național Radu Negru din Făgăraș (1990), licențiat al Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității din București (1994), doctor în teologie al Universității din București (2000, titlul tezei: Marii reformatori luterani și Biserica Ortodoxă. Contribuții la tipologia relațiilor luterano-ortodoxe din secolul al XVI-lea, coord.: pr. prof. dr. Viorel Ioniță), doctor al Facultății de Teologie Evanghelică din cadrul Universității Friedrich Alexander din Erlangen-Nürnberg (titlul tezei: David Chytraeus (1530-1600) als Erforscher und Wiederentdecker der Ostkirchen, coord.: prof. dr. Karl Christian Felmy), este profesor universitar și conducător de doctorat în cadrul Departamentului de Teologie Istorică, Biblică și Filologie al Facultății de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul din București și parohul bisericii Sfântul Ștefan – „Cuibul cu Barză” (2001-prezent).


Este autorul următoarelor lucrări: Marii reformatori și Biserica Ortodoxă. Contribuții la tipologia relațiilor luterano-ortodoxe din secolul al XVI-lea, București, Editura Sophia, 2003; Metodologia cercetării științifice în teologia istorică, București, Editura Sophia, 2005; David Chytraeus (1530-1600) als Erforscher und Wiederentdecker der Ostkirchen : seine Beziehungen zu orthodoxen Theologen, seine Erforschungen der Ostkirchen und seine ostkirchlichen Kenntnisse, (Édition historique), Wettenberg, VVB Laufersweiler Verlag, 2006; Identități creștine europene în dialog. De la mișcarea husită la ecumenismul contemporan, (Studia Oecumenica, 3), Sibiu, Editura Universității Lucian Blaga din Sibiu, 2010; Cred, mărturisesc și aștept viața veșnică. O istorie teologică a Simbolului Niceo-Constantinopolitan, București, Editura Basilica a Patriarhiei Române, 2013.