În contextul anului 2016, în care se comemorează 300 de ani de la moartea martirică a Sfântului Ierarh Antim Ivireanul, editura Cuvântul Vieții a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei oferă publicului larg o lucrare intitulată Despre păstorirea credincioșilor alcătuită din selecții de texte comentate din opera vastă a mitropolitului Țării Românești. Cartea cuprinde citate grupate pe diverse teme de interes duhovnicesc – milostenie, pocăință, Taina Euharistiei, simplitate –, însoțite de comentarii și de o introducere. Selecția textelor, comentariile pe marginea lor, precum și introducerea lucrării au fost realizate de Părintele Adrian Agachi. În Cuvântul înainte la această carte, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel evidențiază caracteristicile esențiale ale operei Sfântului Antim Ivireanul:

„Dacă ne-am referi la trei aspecte esențiale care caracterizează opera mitropolitului Țării Românești, am putea spune că acestea sunt reprezentate de: actualitate, concizie și profunzime teologică. În ceea ce privește primul aspect, actualitatea, cu toate că textele în cauză au o istorie de peste trei veacuri și păstrează pecetea limbajului și a formulărilor specifice vremii respective, ele pot fi înțelese cu ușurință și aplicate în existența noastră concretă de astăzi, ceea ce demonstrează realismul și eficacitatea pastoral-misionară a Sfântului Antim Ivireanul. Al doilea aspect, concizia, reprezintă o caracteristică esențială a stilului literar al mitropolitului Țării Românești. Nici omiliile, nici celelalte scrieri ale sale nu cuprind expuneri confuze, dificil de interpretat și cu o lungime nepotrivită, ci păstrează o prospețime și o claritate care le fac accesibile tuturor cititorilor. Acest fapt ne conduce la al treilea aspect esențial al scrierilor Sfântului Antim Ivireanul, respectiv profunzimea teologică. Aceasta din urmă nu se remarcă prin multitudinea de citate, nici prin diversitatea enormă a surselor folosite – uneori eronat considerate drept aspecte esențiale ale seriozității unei opere –, ci prin sinteza realizată asupra a trei izvoare fundamentale: Sfânta Scriptură, scrierile patristice și cultura antică, precum și prin exemplele utilizate, prin interpretările pline de farmec și substanțiale în înțelesul lor, prin stilul ales și, prin urmare, prin întregul aspect duhovnicesc al operelor sale, deoarece acestea poartă în mod indubitabil pecetea rugăciunii și a unei vieți sfinte” (pp. 6-7).