Mucenicia Brâncovenilor: o analiză a surselor istorice
Mucenicia Brâncovenilor: o analiză a surselor istorice
Domeniul: Istoria Bisericii | Colecția: Vieți de sfinți
Sebastian NAZÂRU, Mucenicia Brâncovenilor: o analiză a surselor istorice, carte publicată cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, București, Cuvântul Vieții, 2014, ISBN: 978-973-7866-15-8
Volumul zugrăvește fresca morții martirice a Sfinților Brâncoveni prin prezentarea și analiza critică a surselor istorice – cronici interne și izvoare străine (cronici otomane, rapoarte diplomatice, relații de călătorie, articole de presă) – referitoare la mazilirea domnitorului Constantin Brâncoveanu (29 oct. 1688-24 mart. 1714), detenția, tortura și martiriul Sfinților Brâncoveni, precum și informații despre soarta supraviețuitorilor tragediei.
Lucrarea este prefațată de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care face următoarele aprecieri: „Mai presus de toate realizările sale remarcabile în plan politic, cultural, educațional și social, Sfântul Constantin Brâncoveanu ilustrează condiția martirului creștin, care-și asumă vocația de a-L mărturisi pe Hristos cu prețul vieții sale și a propriilor săi fii. Mazilit la 24 martie 1714, în Miercurea Săptămânii Patimilor, învinuit că întreținea corespondență secretă cu puterile creștine ostile Imperiului otoman, voievodul și ceilalți membri ai familiei sale au fost duși sub escortă la Istanbul, unde urma să se execute sentința de condamnare la moarte. Împreună cu fiii săi, voievodul a fost întemnițat în fortăreața celor 7 turnuri (Yedikule) și torturat. Refuzând cu fermitate propunerile de a-și salva viața prin apostazie și convertire la islam, la 15 august 1714, când creștinii prăznuiesc Adormirea Maicii Domnului, domnitorul, fiii săi – Constantin, Ștefan, Radu și Matei – și sfetnicul Ianache Văcărescu au fost decapitați în prezența sultanului Ahmed al III-lea (1703-1730), a dregătorilor otomani și a ambasadorilor străini acreditați la Poartă. Simbol al dăruirii jertfelnice și totale față de Dumnezeu și de neamul românesc, pilda de viață virtuoasă și de statornicie întru dreapta credință și reper viu al curajului mărturisirii credinței în Hristos și al demnității naționale, binecredinciosul voievod Constantin, împreună cu fiii săi – Constantin, Ștefan, Radu și Matei – și cu sfetnicul Ianache Văcărescu, a fost trecut în rândul sfinților martiri ai Ortodoxiei prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din data de 20 iunie 1992, având ca dată de pomenire ziua de 16 august a fiecărui an. Expresie a evlaviei față de Sfinții Martiri Brâncoveni, autorul acestui studiu, domnul Sebastian-Laurențiu Nazâru, asistent în cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul din București, s-a aplecat cu rigoare asupra izvoarelor istorice care descriu mazilirea, detenția și jertfa martirică a Sfinților Brâncoveni. În urma acestei noi lecturi a surselor istorice, autorul a reușit să reconstituie succesiunea momentelor dramatice din ultimele luni ale vieții pământești a Sfântului Constantin Brâncoveanu, începând cu mazilirea și sfârșind cu martiriul domnitorului, al fiilor săi și al sfetnicului Ianache Văcărescu“ (pp. 5-6).
Volumul poate fi achiziționat din librăriile și magazinele de cărți și obiecte bisericești ale Serviciului colportaj al Arhiepiscopiei Bucureștilor.
Sebastian-Laurențiu Nazâru (n. 18 febr. 1981), doctor în teologie al Universității București (2011; titlul tezei de doctorat: Sinoadele bizantine din epoca iconoclastă (726-843): perspectivă istorică și analiză teologică), doctor în științe istorice al aceleiași Universități (2013; titlul tezei: Sfântul Theodor Studitul, teolog și reformator al monahismului bizantin), lector în cadrul Departamentului de Teologie Istorică, Biblică și Filologie al Facultății de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul, membru în colegiul de redacție al revistei Studii Teologice (2008-), redactor în cadrul Editurii Cuvântul Vieții a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei (2010-); domenii de cercetare: istoria creștinismului bizantin, iconoclasmul bizantin, monahismul bizantin, polemica bizantină anti-islamică; cele mai relevante contribuții: Sfântul Theodor Studitul sau despre datoria de a mărturisi, București, Omonia, 2008; Mănăstirea Snagov. Istorie și artă, București, Cuvântul Vieții, 2011 (în colaborare cu monahia Atanasia Văetiși); Mucenicia Brâncovenilor: o analiză a surselor istorice; București, Cuvântul Vieții, 2014, „Bizanț și islam în Evul Mediu târziu: între vuietul armelor și sfada teologilor˝, în: Vasile-Adrian Carabă, Ionuț-Alexandru Tudorie (eds.), Dinamica vieții intelectuale în Bizanțul Paleologilor (1261-1453) sub influența polemicii, București, Editura Universității din București, 2014, pp. 527-754.