Născut la 21 oct. 1904, în com. Domnești, jud. Vrancea, Părintele Benedict a urmat cursurile Seminarului Teologic Sfântul Andrei din Galați (1919-1926) și ale Facultăților de Teologie din București (1926-1927) și Strasbourg (1927-1932). A îmbrățișat viața monahală la 1 oct. 1934, în mănăstirea Noul Neamț (Chițcani), jud. Tighina, a fost hirotonit ierodiacon (1934) și ieromonah (1936), hirotesit protosinghel și, ulterior, arhimandrit (1939). A activat ca prefect de studii la Internatul Teologic din Cernăuți (1937-1938), profesor și spiritual la Liceul seminarial din Bălți (1938-1940), preot la Catedrala patriarhală din București (1940-1944, 1954-1957, 1964-1974), duhovnic la Academia Teologică din Arad (1944-1945), asistent universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București (1945-1948), vicar patriarhal (1949-1950), profesor la Seminariile de la Mănăstirea Neamț (1950-1954) și București (1957-1958). La 13 ian. 1944, a fost ales episcop al Hotinului, însă alegerea nu a fost confirmată de autoritățile statului. Membru proeminent al mișcării duhovnicești Rugul Aprins, a fost arestat în noaptea de 13/14 iunie 1958, sub acuzația de „uneltire contra ordinii sociale”. A fost condamnat la 18 ani de muncă silnică, executând șase ani de detenție în penitenciarele Jilava, Aiud și Ostrov (1958-1964). După eliberare (25 iun. 1964), a fost reîncadrat ca slujitor al Catedralei Patriarhale. În 1974, arhimandritul Benedict Ghiuș s-a retras la Mănăstirea Cernica. A trecut la cele veșnice în ziua de 12 iun. 1990.